Necesitatea scăderii ponderale

Postat pe 09.10.2012 0:00:00

Diabetul zaharat de tip 2 este strâns corelat cu obezitatea, mai mult de 80% din cazurile de diabet zaharat tip 2 putând fi atribuite excesului ponderal. Concomitent, obezitatea influenţează semnificativ complicaţiile asociate afecţiunii. Studiile au arătat că riscul este cu atât mai mare cu cât se acumulează kilograme în plus.

De asemenea, creşterea în greutate după vârsta de 18 ani la femei şi după vârsta de 20 de ani la bărbaţi se asociază cu un risc sporit de diabet de tip 2. Astfel, riscul adiţional determinat de creşterea, chiar redusă şi aparent nesemnificativă în greutate, este substanţial.

Pentru a stabili dacă greutatea unei persoane este cea optimă, dar şi pentru a cuantifica excesul ponderal se calculează indicele de masă corporală (prescurtat IMC), definit ca un raport între greutate (exprimată în kilograme) şi înălţime (exprimată în metri pătraţi). Se consideră că o persoană este supraponderală dacă are un IMC de 25 până la 29.9 kg/m2. Obezitatea este definită de un IMC ≥ 30 kg/m2.

Datorită efectelor obezităţii asupra rezistenţei la insulină, pierderea în greutate este un factor important în obiectivul terapeutic pentru supraponderali sau persoanele obeze care au un risc crescut de a dezvolta diabet zaharat.

Rezistenţa la insulină cu hiperinsulinemie (nivel crescut de insulină în sânge) este o caracteristică a obezităţii şi apare înainte de debutul hiperglicemiei. După acumularea kilogramelor şi instalarea obezităţii, primele schimbări demonstrabile sunt scăderea utilizării periferice a glucozei şi rezistenţa crescută la insulină, ceea ce duce la hiperinsulinemie. Aceasta, la rândul său, determină o serie întreagă de modificări metabolice (creşte sinteza hepatică de trigliceride, activitatea sistemului nervos simpatic, reabsorbţia de sodiu, etc). Aceste procese contribuie la apariţia şi agravarea hiperlipidemiei şi a hipertensiunii arteriale la persoanele obeze.

Rezistenţa la insulină caracteristică diabetului zaharat de tip 2 este probabil determinată de o combinaţie între factori genetici şi obezitate. Nu este foarte clar modul în care obezitatea induce rezistenţă la insulină, dar s-au identificat o serie de mecanisme implicate în acest proces.

S-a demonstrat că pierderea în greutate, chiar şi modestă (de 5 până la 10% din greutatea totală a corpului), poate ajuta organismul să utilizeze insulina mai eficient. Prin urmare, trebuie pus un accent deosebit pe reducerea aportului caloric şi a excesului ponderal pentru pacienţii cu diabet zaharat tip 2 care sunt supraponderali şi obezi. Controlul glicemic îmbunătăţit indus de pierderea în greutate este asociat cu corectarea parţială a rezistenţei la insulină, una dintre anomaliile metabolice majore în diabetul zaharat tip 2.

O pierdere în greutate susţinută poate avea un impact de durată benefic în controlul afecţiunii şi în prevenirea complicaţiilor. S-au constatat îmbunătăţirea semnificativă a nivelului de control glicemic, valorilor tensiunii arteriale, glicemiei à jeun, hemoglobinei glicate colesterolului, trigliceridelor, precum şi reduceri semnificative ale dozelor de medicamente necesare reducerii lipidelor şi tensiunii arteriale.

Există multiple strategii care pot ajuta la diminuarea excesului ponderal. Modificarea stilului de viaţă este piatra de temelie în schema terapeutică. Activitatea fizică susţinută şi modificarea dietei sunt esenţiale pentru gestionarea optimă a excesului de greutate şi a obezităţii. Unii pacienţi necesită în plus tratament medicamentos. În anumite cazuri se pot realiza intervenţii de chirurgie bariatrică.

Riscul generat de excesul de greutate pentru un anumit pacient ar trebui să fie atent evaluat înainte de a începe orice program de tratament. Selectarea tratamentului adecvat depinde de mai mulţi factori, inclusiv gradul excesului ponderal, bolile asociate şi preferinţele pacientului şi se va face luând în considerare raportul risc-beneficiu.

11.11.2013 0:00:00

Simona Fatulescu

este medic specialist Recuperare medicala, absolventa a Facultatii de Medicina Generala din cadrul UMF "Carol Davila" Bucuresti, 2006.

au răspuns la "Necesitatea scăderii ponderale"

Lasă un comentariu
* Conform Termeni si Conditii ne rezervam dreptul de a nu publica comentariul,
sau a va contacta. Multumim!