METODE DE DIAGNOSTIC ALE DIABETULUI ZAHARAT

Postat pe 29.05.2013 0:00:00

În stadiile iniţiale, diabetul zaharat poate să nu fie însoţit de nici un fel de simptom care să constituie un semnal de alarmă și să determine pacientul să se prezinte la medic. În foarte multe cazuri, afecţiunea este depistată întâmplător, cu ocazia efectuării unui control de rutină. De aceea, analizele de sânge efectuate periodic sunt esenţiale pentru depistarea precoce a bolii precum și a stadiului premergător (de toleranţă alterată la glucoză sau ‘prediabet’).

În schimb, în cazul în care sunt prezente semnele şi simptomele clasice, diagnosticul diabetului zaharat nu este dificil de stabilit. Când un pacient manifestă apetit crescut, sete exagerată, urinare în exces şi i se depistează valori crescute ale glicemiei, diagnosticul este clar.

Pentru un diagnostic de certitudine se folosesc determinările anumitor parametrii din sângele venos. Măsurarea glicemiei cu ajutorul glucometrului este utilă în special pentru supraveghere, dar pentru stabilirea diagnosticului este necesară recoltarea unei probe de sânge venos şi prelucrarea ei în laborator. Pentru confirmare respectivele analize se vor repeta ulterior.

Asociaţia Americană de Diabet a stabilit criteriile de diagnostic pentru diabetul zaharat în 1997, cu revizuirile ulterioare (ultimele în 2013). Se iau în considerare următorii parametrii: hemoglobina glicozilată , glicemia à jeun (măsurată de regulă dimineaţa, fără a mânca nimic înainte), testul oral de toleranță la glucoză. Dacă aceste teste indică valori crescute, vor fi repetate apoi. Persoanele cu valori mari ale glicemiei à jeun sau tulburări de toleranţă la glucoză au risc crescut pentru diabet zaharat.

Glicemia à jeun reprezintă nivelul glucozei din sânge după un repaus alimentar de cel puţin 8 ore (de regulă peste noapte) şi ca atare cel mai bine este să se masoare dimineaţa. Poate fi măsurată cu ajutorul glucometrului sau dintr-o probă de sânge venos.

Valoarea normală este ≤99mg/dl. Persoanele cu valori cuprinse între 100 şi 125mg/dl au hiperglicemie à jeun, un stadiu cu risc crescut de a dezvolta ulterior diabet zaharat. Valorile ≥126mg/dl în cel puţin două ocazii separate caracterizează diabetul zaharat.

Hemoglobina glicozilată se exprimă în procente şi este un bun indicator al nivelului glicemiei în decursul ultimelor 3 luni. Altfel spus, cu cât hemoglobina glicozilată este mai mare, cu atât glicemia a avut valori mai mari în acest interval. Este utilă atât pentru diagnosticarea diabetului (în speţă a celui de tip 2) cât şi pentru monitorizare.

Valorile normale sunt de maxim 5,7%. Persoanele cu valori situate în intervalul 5,7 - 6,4% prezintă risc crescut, iar un nivel ≥6,5% este criteriu de diagnostic pentru diabet.

Testul de toleranţă la glucoză: se măsoară glicemia după o perioadă de repaus alimentar de minim 8 ore, apoi pacientul bea o soluţie ce conţine 75 grame de glucoză dizolvată în apă, iar după 2 ore se măsoară din nou glicemia.
Dacă valoarea glicemiei la 2 ore se încadrează în intervalul 140 - 199mg/dl persoana respectivă are toleranţă alterată la glucoză (considerată stadiu prediabetic). Diagnosticul de diabet este susţinut de un nivel al glicemiei la 2 ore ≥200mg/dl

În cazul persoanelor ce prezintă risc crescut este esenţială modificarea stilului de viaţă şi luarea tuturor măsurilor terapeutice necesare pentru a preveni sau întârzia instalarea bolii, precum şi a complicaţiilor acesteia.

25.10.2013 0:00:00

Simona Fatulescu

este medic specialist Recuperare medicala, absolventa a Facultatii de Medicina Generala din cadrul UMF "Carol Davila" Bucuresti, 2006.

au răspuns la "METODE DE DIAGNOSTIC ALE DIABETULUI ZAHARAT"

Lasă un comentariu
* Conform Termeni si Conditii ne rezervam dreptul de a nu publica comentariul,
sau a va contacta. Multumim!